Oglinda spartă

Articol publicat in Revista de psihoterapie experentiala (SPER), editia speciala, iunie 2002

oglinda

 

Ati observat vreodata cum aratati daca va priviti intr-o oglinda sparta? Dintr-un punct al oglinzii pornesc niste raze care delimiteaza tot atatea cioburi. Daca te privesti intr-o oglinda sparta, arati intr-adevar hidos si iti e greu sa te recunosti. Si in popor se spune ca o oglinda sparta aduce ghinion.

Mihaela este o fata de 17 ani, inalta, frumoasa, cultivata si desteapta. Oricine o cunoaste si este obiectiv este de acord ca intruneste aceste calitati. Ochii ei sunt insa tristi, iar fata si corpul incordate la prima noastra intalnire. Din tot ceea ce imi spune explicit, dar si implicit, simbolic (privirea, gesturile) imi dau seama ca aceasta adolescenta se priveste intr-o oglinda sparta. O oglinda ce nu o reflecta deloc asa cum este ea de fapt.

Demersul terapeutic urmareste sa o ajute sa isi descopere resursele si potentialul momentan blocate, pentru a-si putea vedea adevaratul chip si nu cel reflectat stramb de o oglinda sparta.

Mihaela este timida, se inroseste foarte des in situatii obisnuite de viata si se rusineaza de acest „defect” cum il numeste ea. Aceasta frica permanenta ca se va inrosi se impleteste cu alte aspecte care duc la o veritabila fobie sociala- teama de a vorbi in public, teama ce apare atunci cand este privita, teama ca se va rade de ea sau ca va fi criticata, teama de a raspunde la ore (chiar daca stie raspunsul foarte bine). Mai apare si teama de situatii noi, intrucat nu stie cum sa actioneze.
Este perfectionista si excesiv de rationala, are o gandire de tip „trebuie” ce apare adesea in exprimarea curenta, isi planifica excesiv timpul si activitatile si nu se simte capabila din cauza acestor lucruri sa se relaxeze si sa se bucure de viata.

„Daca cineva ma suna sa ne intalnim peste 5 minute, eu imi planific si cele 5 minute”, imi spune ea consternata. Spontaneitatea sa reprimata profund se exprima totusi cu obstinatie prin inrosiri repetate, care vorbesc despre acel lucru tulburator din viata ei pe care nu il poate controla si pentru care a solicitat ajutor psihologic.

Inrosirea, fobia sociala si gandirea de tip „trebuie” sunt acompaniate in cazul sau de o gama larga de ganduri negative si distuctive care duc la un adevarat blocaj actional si la stari depresive asociate. In plus, este dependenta afectiv atat de prietenul ei cu 10 ani mai mare care o domina, cat si de parerea si aprecierea persoanelor din jur extrem de importante pentru ea. Imaginea proasta de sine este accentuata de faptul ca in familie este destul de des criticata, nu este lasata sa isi spuna parerea, fiind tratata ca un copil. Comunicarea dintre membrii familiei este destul de slaba.

Observatiile clinice sunt intarite prin date psihodiagnostice obtinute in urma aplicarii testelor DAP, Koch si Luscher. Astfel, in testul DAP, atat fata cat si baiatul pe care i-a desenat nu au corp. A desenat doua capete mari, plasate in centrul paginii, cu un zambet incordat gen ranjet si cu o fata crispata. Este, prin urmare, extrem de preocupata de imaginea de sine, de Mihaela din oglinda, si are relatiile sociale, perceptia corporalitatii si a impulsurilor blocate. In testul Luscher, disconfortul sau senzorial este explicat si de respingerea maroului, iar controlul excesiv si o anumita inflexibilitate se exprima prin faptul ca a doua selectie a culorilor este identica cu selectia initiala. Nesiguranta sa si ascunderea in spatele aparentelor in relatiile sociale sunt reprezentate in testul Koch prin copacul sau desenat care are forma unui plop, cu ramuri subtiri invelite de o coroana sub forma de balon lunguiet.

Tinand cont de toate aceste date, planul terapeutic adecvat include mai multe strategii: exercitii destinate intaririi eului, secventa de terapie RET pentru combaterea gandurilor negative, abordarea metaforica a simptomului inrosirii, joc de rol, exprimarea prin desen. In plus, la recomandarea de a desfasura o activitate motrica pentru a-i facilita exprimarea corporala si deblocarea spontaneitatii, ea alege dansul pe care incepe sa il practice cu mare placere.

Pentru intarirea eului, Mihaela isi identifica 10 calitati pe care apoi le exemplifica sau le argumenteaza. Exercitiul i se pare foarte dificil la inceput, intrucat nu isi gaseste nici o calitate. Printr-o abordare suportiva si ferma a acestei rezistente, ea duce la capat exercitiul. Tot pentru intarirea eului, trecem impreuna in revista succesele ei personale si ne axam pe starea afectiva asociata acestora.

Terapia RET vizeaza inlocuirea gandurilor negative si irationale ce apar in situatii obisnuite de viata cu ganduri pozitive alternative. Exemple date de ea: „La ora de geografie profesorul vrea sa ne intrebe ceva si se uita la mine. Mi-e tare frica. Daca o sa ma intrebe ceva, ce o sa ii raspund? Eu nu stiu geografie prea bine. Dar nimeni nu le stie pe toate. Am sa ii spun ce imi vine in cap. De fapt, cred ca stiu raspunsul.” Sau: „ La ora de engleza trebuie sa imi spun parerea in fata clasei in legatura cu ceva. Vai, …toata lumea se uita la mine, imi analizeaza fiecare cuvant si or sa ma critice daca gresesc. De fapt, nimeni nu are timp sa imi critice mie fiecare cuvant sau gest, au alte lucruri mai bune de facut.” La o petrecere: „ Ah, …nu sunt cea mai frumoasa fata de aici. Dar nici nu e nevoie sa fiu cea mai frumoasa. Prietenul meu ma place pe mine cel mai mult. Este imposibil sa fiu mereu prima si este chiar obositor. Cine ma place, ma place asa cum sunt”.

In privinta inrosirii, schimbam cadrul de referinta: „ Ma inrosesc iar. Toti vor observa si vor rade de mine. Este groaznic si nu ma pot suporta” spune ea initial, dupa care descopera ca te poti inrosi si atunci cand esti furios, situatie in care cei din jur se pot teme de tine. Sau te mai inrosesti iarna sau dupa ce faci sport si ai o mina sanatoasa, radioasa. Si copiii sunt rozalii in obraji si este ceva placut. Cand te inrosesti, fata este insufletita, ochii ies mai mult in evidenta si baietii pot observa cu placere asta. In urma acestui exercitiu, Mihaela tot se mai inroseste, dar nu mai acorda o importanta exagerata acestui lucru si se inroseste tot mai rar.

Realizam impreuna si un joc de rol: ea este la o petrecere si se teme foarte tare. O persoana necunoscuta se uita la ea si apoi i se adreseaza. Este o situatie noua care o sperie, nu stie cum sa reactioneze. Exersam diverse dialoguri posibile si treptat temerea sa dispare. Isi da seama ca anticiparea negativa a unei situatii este de fapt mult mai stresanta decat situatia in sine.

Ultima tehnica vizeaza exprimarea metaforica prin desen a unei probleme. Mihaela se simte foarte prost intr-un grup de persoane de varsta ei si joaca de obicei unul dintre cele doua roluri: fie este in centrul atentiei grupului, dar se inroseste, este tensionata si nu se simte bine, fie este undeva la margine unde nimeni nu o baga in seama si sufera. Ii propun sa reprezinte prin doua desene aceste doua scenarii, iar printr-un al treilea desen sa gaseasca o solutie cat mai confortabila pentru ea in grup, solutie diferita de primele doua. Desenele aduse sunt urmate de o relaxare si de o destindere autentice. Mihaela pare a fi o alta persoana. In al treilea desen, ea nu este nici in centrul grupului, nici la marginea sa. Oamenii desenati formeaza un cerc, dar nu se mai afla nimeni in centrul sau. Fiecare persoana vorbeste cu persoana de langa ea sau de vis-a- vis, nimeni nu monopolizeaza atentia tuturor si nimeni nu este marginalizat.
Mihaela din desen are o figura radioasa si multumita. Poate la fel de impacata ca atunci cand imi spune ca s-a surprins cu uimire fredonand o melodie prin casa.

psihoterapeut Andreea Răduţă-Petrescu

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 Responses to “Oglinda spartă”

  1. Marianne Says:
    aprilie 28th, 2012 at 14:32

    Multumesc pentru postare- chiar ca ajuta acest sfat facut cu atata empatie – caldura umana ma ajuta sa ma regasesc.

    Recomand articolul
    Felicitari pentru deoesebitul talent de prezentare in cateva cuvinte a unui caz complex- dar si atat de intalnit
    OGLINDA SPARTA= ce bine l-ati ales / talent ce mai incolo incoa

  2. andreea Says:
    februarie 1st, 2013 at 23:56

    Va multumesc pentru apreciere. Ma bucur ca articolul v-a ajutat sa va regasiti. Psihoterapeut Andreea Raduta

Leave a Reply