Soacra cu trei nurori, mai mult decât o simplă poveste

Articol publicat in revista Cheiron, nr 2 , iunie 2009(http://www.psihoterapieanalitica.ro/Cheiron_nr_2_iunie_2009.pdf)01

Ideea acestui articol s-a nascut in timp ce ascultam o noua tirada pasionala din sirul intamplarilor de viata adevarate avand ca protagoniste nurorile si soacrele. Fara sa vreau, mi-am amintit de povestea savuroasa a lui Ion Creanga si am inceput sa o vad intr-o noua lumina, pe care nu o percepusem inainte. Cred ca „Soacra cu trei nurori” este o poveste care abordeaza mai mult experienta umbrei ca arhetip si maniera in care o face este deosebit de interesanta si de incitanta. Voi dezvolta in articolul de fata relatia dintre povestea „ Soacra cu trei nurori”, arhetipul umbrei, situatii concrete din viata reala unde se pun in joc comportamente asemanatoare celor din poveste si posibile directii de transformare a acestor conflicte in experiente si comportamente pozitive (prin asumarea umbrei).

Se stie ca basmele reprezinta expresia cea mai pura si mai simpla a proceselor psihice inconstiente. Ele reprezinta arhetipurile in forma lor cea mai simpla, nuda si concisa. Dupa ani indelungati de cercetare in domeniul basmului, Marie-Louise von Franz a ajuns la concluzia ca toate basmele se straduiesc sa descrie unul si acelasi factor psihic: ceea ce C.G. Jung numeste Sinele, care este totalitatea psihica a unui individ si de asemenea, centrul reglator al inconstientului colectiv. Diversele basme ofera imagini aproximative asupra diferitelor faze ale experimentarii Sinelui. Astfel, unele basme au de-a face mai mult cu stadiile de inceput, cu experienta umbrei si ofera doar o scurta schita a ceea ce urmeaza mai tarziu. Alte basme accentueaza experienta animusului si a animei si a imagourilor materne si respectiv, paterne din spatele lor.Altele subliniaza motivul comorii inaccesibile sau imposibil de obtinut si experienta centrului.

„Soacra cu trei nurori” face parte din povestile care abordeaza mai mult experienta umbrei ca arhetip. Voi prezenta pe scurt continutul povestii in cele ce urmeaza.

Ce fel de femeie este soacra din povestea „Soacra cu trei nurori” de Ion Creanga? Aflam despre ea ca : „avea trei feciori nalti ca niste brazi” si „pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine, mai dura inca doua case alature” si de atunci „lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine, in casa batraneasca”.

Cand feciorului cel mare ii vine vremea de insuratoare, „baba, simtind asta umbla val vartej sa-i gaseasca mireasa” si gasi o fata „nu prea tanara, nalta si uscativa, insa robace si supusa”. Aflam ca „ feciorul nu iesi din hotararea lui maica-sa”. La fel proceda mama cu baiatul cel mijlociu, alegandu-i o mireasa dupa placul ei.

Baba le puse pe nurori la treaba, ea dormea noaptea si ele munceau si ziua si noaptea, speriate de „ochiul din ceafa” al babei care credeau ca le vede oriunde. De mancare aveau „ceapa cu mamaliga”.

Situatia se schimba cand feciorul cel mic, „intr-o dimineata ii si aduce mamei o nora pe cuptoriu”. Nora cea mica era tanara si isteata asa cum aflam din poveste.
Le convinge si pe cumnatele ei sa se ospateze bine noaptea in loc sa lucreze, le atrage de partea ei si „de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba”. Mai mult chiar, „soacra rodea in nurori cum roade cariul in lemn”.

Atunci nora cea mica le propune si le convinge pe cumnate sa „scape de harca de baba”. Ele intra in casa babei si „luara pe baba de par, si-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira”. Nora cea mica „tranteste baba in mijlocul casei si o framanta cu picioarele, apoi ii scoate limba afara, i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si piperiu”. In urma acestor fapte, baba „ cazu la pat bolnava de moarte”.

Tot nora cea mica planuieste ce sa le spuna barbatilor lor care vin acasa despre mama lor : „mamuca nu face bine, are de gand sa ne lase, sarmana”.
Cand baba incearca sa le spuna prin semne baietilor ei cum a fost batuta si imbolnavita de nurori, nora cea mica le talmaci vointa mamei lor :”biata mamuca ne lasa cu limba de moarte ca fratele cel mare sa ieie locul si casa dinspre rasarit, cel mijlociu cea dinspre apus, iara noi ca mezini ce suntem, sa ramanem aici, in casa batraneasca”.

Apoi baba muri, iar „ nurorile, despletite, o boceau de vuia satul”.

Care este oare conditia psihologica a personajelor din poveste?
Soacra cu trei nurori este inflationata de arhetipul marii mame negative.
Arhetipul marii mame in latura sa conservativa are doua aspecte, unul pozitiv si unul negativ. Aspectul pozitiv al arhetipul marii mame: ea este cea care da viata, hraneste, isi protejeaza copiii, mama fiind un continator si un adapost. Imagini arhetipale sunt: zeita ca vas, ca mama, ca mama-pamant fertil, Gea. Aspectul negativ al arhetipul marii mame: mama care isi leaga copiii de ea si nu le permite acestora sa devina independenti, sa se dezvolte si sa isi traiasca propria viata, caci a contine inseamna a constrange si a incarcera. Mai mult, mama negativa isi doreste dependenta, ascultare si supunere din partea copiilor, ba chiar ar dori sa traiasca viata copiilor in locul lor, luand decizii in locul lor. In mitologeme apare ca zeita „mancatoare de copii”, Gorgona pietrificatoare, leul sau vulturul.

02
Statueta zeita Gea

03

Statueta Batrana Gorgona (Roma)

Soacra din poveste are acest aspect constrangator, ea mai face doua case si isi propune ca feciorii si viitoarele nurori sa ii tina astfel pe langa sine. Mai mult, ea are autoritatea necesara pentru a alege partenerele de viata ale primilor doi baieti si apoi le determina pe nurori sa traiasca asa cum isi dorea ea.

Baiatul cel mare si cu cel mijlociu sunt prinsi la nivelul eului intr-un complex matern extrem de puternic, ei sunt baietii mamei, se comporta ca niste copii care, desi au ajuns la varsta insuratorii nu sunt independenti si autonomi din punct de vedere afectiv. Anima lor nu este treaza, ei nu traiesc o poveste de dragoste care i-ar fi putut transforma si conecta la sinele lor profund, ci sunt sub robia unei mame tiranice. Si in viata reala intalnim barbati care inca traiesc sub fusta mamei, desi sunt insurati sau au chiar si copii. Acesti barbati iau decizii nu impreuna cu sotiile lor ci alaturi de mamele lor pe care nu vor sa le dezamageasca, carora le povestesc viata si dificultatile lor, de care asculta inca aidoma unor copii. Mezinul pare sa aiba insa o anumita autonomie, alegandu-si sotia frumoasa si isteata, dupa placul sau.
Povestea este extrem de interesanta mai ales prin jocul si rolul nurorilor. Daca la inceput ele sunt prezentate ca victime, muncite din greu si hranite prost de o soacra dominanta, in finalul povestii devin sadice si mai apoi criminale.

Pentru ca soacra lor este rea si abuziva, orice comportament al lor are justificare. Conflictul dintre soacra si nurori se aprinde, soacra se poarta extrem de urat cu ele, iar nurorile pun la cale razbunarea: bataia pana la omorarea soacrei si impartirea bunurilor acesteia intre ele dupa moartea ei.

Nurorile nu discuta deschis cu soacra lor despre ceea ce se intampla, nu discuta cu sotii lor despre asuprirea lor, nu cer ajutorul sotilor sau al altcuiva, nu incearca sa plece de acasa daca le era atat de rau acolo, nu fac nimic pentru a se salva din situatie. Ele raman in casa soacrei, contaminandu-se de tot ceea ce li se intampla rau, amplificand starea de rau printr-o razbunare.

Si in „ Cenusareasa” eroina principala este exploatata de catre mama si surorile vitrege, dar ea merge la bal si se indragosteste, pentru a fi in final salvata de print. Animusul ei se trezeste si intrerupe relatia eului cu complexul matern negativ in care era prins. In finalul povestii, Cenusareasa pleaca cu printul la castel si nu se razbuna pe mama ei vitrega.

In „Alba ca zapada”, mama vitrega a eroinei incearca in repetate randuri sa ii ia viata acesteia, dar e salvata de pitici si apoi trezita la viata printr-un sarut de catre print (animusul ei). Alba ca zapada nu vrea sa se razbune, iar mama vitrega pe care a invitat-o la nunta ei plezneste de ciuda.

Iata doua povesti cunoscute in care fetele se indragostesc, intra in relatie cu animusul lor si au loc transformari pozitive si nu nutresc ganduri de razbunare sau moarte fata de mamele vitrege. Nurorile din „Soacra cu trei nurori” sunt in fond la fel ca soacra lor, ba chiar mai rau, intrucat soacra nu le-a batut si nici nu a incercat sa le ia viata. Ele devin stapanite de umbra colectiva, de aspectul demonic al acesteia si comit crima. Oricine ucide se ucide in primul rand pe sine, isi ucide propriul suflet.

Nurorile din poveste cred despre ele ca sunt bune si sunt nedreptatite de comportamentul soacrei si pot face orice pentru a scapa din aceasta situatie, ele practic isi proiecteaza propria umbra pe care nu o asuma la nivelul constiintei.
In viata de zi cu zi, noi oamenii adeseori dam vina pe altii pentru faptele noastre, pentru propria rautate, intoleranta, sete de razbunare. Uneori un stimul cat de mic poate fi suficient ca sa explodam.

Umbra, asa cum o defineste C.G. Jung este „ ceea ce un individ nu vrea sa fie”. Umbra include toate trasaturile neplacute pe care individul vrea sa le ascunda, ca latura inferioara, primitiva si lipsita de valoare, ca latura intunecata a omului.

04

Umbra

umbre

Umbra unui cuplu pe nisip

Datorita faptului ca umbra este un arhetip, continuturile ei sunt puternice, insotite de afect, sunt obsedante, posesive, autonome: pe scurt, capabile sa tulbure si sa ia in stapanire eul cel mai riguros ordonat. Umbra se manifesta prin proiectii puternice irationale, pozitive sau negative asupra persoanelor apropiate. Prin aceasta, Jung a dat o explicatie convingatoare nu numai antipatiilor personale, ci si cruzimilor si persecutiilor colective din vremurile noastre.

In conceptia lui Jung, omul trebuie sa gaseasca o modalitate de a trai cu latura sa intunecata; de fapt sanantatea sa mentala si fizica depinde adesea de aceasta. Cu cat suntem mai putini constienti de umbra noastra, cu atat ea dobandeste mai multa putere si este mai periculoasa si mai capabila sa copleseasca tot restul personalitatii.

Ce se intampla in viata noastra obisnuita si reala de exista inca atatea conflicte intre soacre/socri si nurori/gineri? Oare nu cumva umbra uneia sau celeilalte dintre parti sau a ambelor parti este cea care nefiind asumata ne domina relatiile?

Care ar fi cateva posibile motive care fac ca relatiile dintre soacre/socri si nurori/gineri sa fie tensionate sau chiar explozive?

Iata cateva motive sau ipoteze privind relatiile tensionate sau distructive dintre soacre/socri si nurori/gineri la care m-am gandit in timp ce ascultam in viata reala intamplari asemnatoare celor din povestea lui Ion Creanga „Soacra cu trei nurori”:
• Are loc o ingustare a constiintei fiecarei parti, astfel fiecare parte (soacra/ socru si respectiv nora/ginere) poate crede ca ea este cea care are dreptate si ca aceasta dreptate este absoluta si se victimizeaza sau se incranceneaza in incercarea de a isi dovedi nevinovatia si dreptatea.
• Oricare dintre parti (soacra/ socru sau respectiv nora/ginere) poate proiecta pe cealalta parte propria umbra neasumata de constiinta. Altul devine rau, iar eu sunt bun, nevinovat, am dreptate.
• Este posibil ca partile sa nu stie inca cum sa se relationeze cu o persoana dificila in mod creativ: punand limite ferme si sanatoase, dar fara a fi agresivi sau a rupe brutal relatia. Sa nu uitam ca orice ranchiuna si orice razbunare ne incarca cu energie negativa, facandu-ne noua insine rau in primul rand.
Posesivitatea si gelozia, fie a parintilor care vor sa fie ascultati de copii chiar atunci cand copiii lor au crescut si au familia lor, fie a copiilor care fiind intr-o relatie de cuplu doresc sa isi indeparteze partenerul de parintii sai pentru a le apartine doar lor. Dar orice gelozie ascunde in fond o lipsa de dragoste.
Lisa unei comunicari si confruntari reale,autentice si deschise, cu rol tranformativ a gandurilor si sentimentelor traite, in care fiecare sa isi afirme pozitia proprie, incercand sa respecte si parerea celuilalt. In locul comunicarii si confruntarii apare barfa, care tradeaza o lipsa de curaj si de asumare a propriei pozitii in fata celui care ne-a suparat cu ceva.
Incapacitatea de a intelege empatic ca oamenii sunt foarte diferiti unii de ceilalti si ca ei nu actioneaza conform asteptarilor si dorintelor noastre egocentrice, ci conform propriei lor personalitati.
Lipsa unei maturitati si a unui echilibru afectiv, lipsa care ne poate pozitiona in relatii cand in postura si conditia de copil mic (facem ce ni se spune si ce se asteapta de la noi fara sa ne confruntam), cand in pozitia autoritara si dictatoriala (ceilalti trebuie sa ne asculte pentru ca noi stim ce e mai bine pentru ei si avem dreptate).

Sa ne asumam umbra inseamna sa nu cadem in greselile facute de soacra sau de nurorile din povestea amintita mai sus. E important sa incepem sa realizam ca tot ceea ce nu merge in viata este in noi insine. Doar cand vom invata sa ne abordam propria umbra vom face ceva valoros pentru aceasta lume. Orice persoana dificila poate fi totodata un prilej de transformare si evolutie spirituala pentru noi, intrucat ne provoaca sa ne depasim limitele.

Nora cea mica nu a inteles de pilda ca si ea ii semana destul de bine soacrei sale, fiind vicleana, alegand pentru sotul ei si pentru cumnatele si cumnatii ei asa cum si soacra vroia sa le aleaga baietilor tovarasele de viata, fiind manipulativa, prefacuta, agresiva pana la a lua viata soacrei sale. Ea practic isi intrece soacra in rautate, devenind stapanita de umbra colectiva ce o impinge catre razbunare si crima.

In loc sa aratam cu degetul spre altii spunand : „ ei fac asta, ei gresesc, ei trebuie contracarati”, putem intelege ca ceea ce ne enerveaza sau ne „agata” la ceilalti sunt de fapt parti din noi insine pe care nu le recunoastem in ruptul capului ca fiind ale noastre si atat timp cat vor functiona si vor exista in noi fara sa ni le asumam, ne pot face mai mult rau decat bine.

Partea buna este ca umbra poate fi abordata in psihoterapie, caci a analiza umbra inseamna a-i suspenda puterea coercitiva. Odata cu aducerea umbrei in constiinta in cadul psihoterapiei, recapatam si foarte multa energie, energie pe care o utilizam inainte pentru a ascunde si a pazi cu strasnicie partile pe care le consideram „rele” si „nedorite” din noi insine. De asemenea, descoperim si valentele pozitive a ceea ce consideram ca rau sau gresit in noi insine. Astfel, prin intergrarea umbrei in constiinta devenim intregi.

Inchei cu un citat din Jung pe care il consider semnificativ pentru tema discutata:
„ Prefer sa fiu intreg, decat bun”.

psihoterapeut Andreea Răduţă

BIBLIOGRAFIE

Ford, Debbie, „Partea intunecata a cautatorilor de lumina”, Ed. For You, 2001

Hyde, Maggie, McGuiness, Michael, „Cate ceva despre Jung”, Ed. Curtea Veche, 1999

Franz, Marie-Louise, „Fairy Tales”, Spring Publications, USA, 1970

Samuels, Andrew, Shorter B., Plaut F.,”Dictionar critic al psihologiei analitice jungiene”, Humanitas, Bucuresti, 2005

Minulescu, Mihaela, „ Fundamentele psihologiei analitice”, Note de curs, 2006

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply