Roadele lucrului cu tine însuţi

Articol publicat in Revista de psihoterapie experentiala (SPER), editia speciala, iunie 2002

orange

 

O parte dintre liceenii confruntati cu probleme existentiale apeleaza din ce in ce mai mult la cabinetele de consiliere psihologica din liceele lor. Ei au inceput sa valorizeze importanta discutiei cu un specialist, care da dovada de obiectivitate, nu ii critica, nu le da sfaturi gratuite, ci ii ajuta pas cu pas sa isi descopere si apoi sa isi valorifice propriile resurse.

Este si cazul Alinei, adolescenta aflata intr-un moment de confuzie si debusolare, care o determina sa solicite consiliere psihologica. Punctele nevralgice din viata acestei tinere sunt reprezentate de pendularea intre doi poli: cel al narcisismului, corelat cu inchiderea in sine, respingerea lumii exterioare, sentimentul de autosuficienta si superioritate si polul subaprecierii, asociat cu lipsa increderii in sine, perfectionismul negativ si compararea permanenta cu performantele altor persoane. Date fiind aceste trairi puternice si contradictorii, Alina resimte tensiuni si lipsa armoniei in relatia sa cu lumea si trece printr-un blocaj actional, fiindu-i teama sa exploreze realitatea, noul, necunoscutul. Aceasta atitudine pasiva, defensiva, este intim legata de fenomenul proiectiei, frecvent manifestat la ea, care duce la raporturi inautentice cu sine insasi si cu realitatea.

Alina are insa o mare disponibilitate de a lucra cu sine si da dovada de entuziasm, implicandu-se profund in exercitiul metaforic propus. La sfarsitul celei de-a doua sedinte de consiliere, am rugat-o sa aduca data viitoare un obiect ales de ea, care sa ii reprezinte calitatile personale.

Voi reda mai jos, sub forma de dialoguri, intreaga sedinta de consiliere, iar pentru urmarirea pas cu pas a acesteia, am impartit ulterior exercitiul in patru secvente intitulate: „Eu”, „Lumea”, „Eu si lumea”, „Ce am aflat astazi?”.

1.„Eu”
T: Alina, care este obiectul ales de tine, ce iti reprezinta calitatile?
A: Am adus o clepsidra (o scoate din buzunar) care imi place foarte mult. Mi-a fost facuta cadou de o prietena foarte buna (zambeste si o priveste admirativ).
T: Spune-mi tot ce iti place la ea.
A: In primul rand culorile ei: portocaliu, gen apusul de soare si mov, care sunt vesele si optimiste si ma reprezinta pe mine.
T: Foarte bine. Ce altceva imi mai poti spune despre ea?
A: Imi place foarte mult forma ei, in exterior parca ar fi doua inimioare unite ce imbraca clepsidra. Si eu sunt o persoana afectuoasa, iar cand ma atasez de cineva, am un sentiment intr-adevar puternic. Nu-mi place sa fiu indiferenta.
T: Am inteles. O alta calitate a clepsidrei?
A: Am uitat ceva foarte interesant in legatura cu ea: lumineaza noaptea, e fosforescenta. Are o calitate nebanuita. Eu, abia atunci cand am o problema ma mobilizez, devin puternica si luminez precum clepsidra. In rest, cand e zi si nu am probleme, ma consider cam fricoasa.
T: Interesant. Acum este zi. Poti sa faci ceva cu clepsidra ta astfel incat sa fie fosforescenta?
A: Nu stiu, nu cred. Ea numai noaptea lumineaza. Ia incearca sa gasesti acum o solutie.
A: A, da (se lumineaza la fata)…O pun in interiorul gecii si devine fosforescenta.
Aceasta schimbare a cadrului de referinta este binevenita. Alina constientizeaza care sunt resursele ei si ca poate dispune oricand de ele, nu doar atunci cand are probleme.
T: Ce iti mai place la ea?
A: Este frumoasa, armonioasa si atragatoare ca aspect. Eu sunt o persoana care plac in general oamenilor din jur.
T: Altceva, ar mai fi?
A: Imi place nisipul din interiorul clepsidrei care curge, este in miscare. Si eu sunt destul de dinamica, uneori chiar schimbatoare in relatiile cu cei din jur si mi-e cam ciuda. Dar nu mi-ar place ca nisipul sa stea pe loc. E bine ca se misca, ca nu e impietrit.
T: Clepsidra ta este foarte frumoasa, dar forma de opt sau de doua inimioare in care este incastrata, pare sa o tina inchisa, prizoniera. Ce parere ai?
A: Ea este frumoasa si nu are nevoie sa iasa afara. Este mai frumoasa decat alte obiecte din jurul ei.
Acesta prima secventa a explorarii are drept scop intarirea eului, prin constientizarea resurselor si calitatilor personale.

2. „Lumea”
T: Acum am sa te rog sa te uiti in jurul tau in acesta camera si sa alegi un obiect, caruia sa-i gasesti calitatile si rolul sau.
A: (Se uita pierduta in jur si revine cu privirea la clepsidra, ca la un element familiar, salvator) Mi-e foarte greu sa ma decid asupra unuia. Nu stiu ce sa aleg.
T: Vrei sa iti numesc eu un obiect?
A: Da, mi-ar fi mai usor.
T: Bine. Ce imi poti spune despre scaunul de langa tine?
A: Scaunul? (se incrunta). Nu seamana deloc cu clepsidra mea. E sobru, rigid, serios, cu forme regulate.
T: Are calitati?
A: Da, este util si confortabil cand stai pe el.
T: Acum alege, te rog, alt obiect si vorbeste-mi despre el.
A: Biblioteca…are si ea forme geometrice, cu unghiuri drepte, pare cam batoasa, dar ii dau farmec cartile multe de pe rafturi.
T: Bine, poti sa treci mai departe.
A: Clanta de la usa (o priveste indelung si se arata emotionata si apoi entuziasmata). Pai, e un obiect destul de important, dar nimeni nu isi da seama de valoarea lui. Nu m-am gandit niciodata la o clanta. Cand ma uit la ea, ma simt emotionata pentru ca ma gandesc la oamenii care au putut intra si iesi din aceasta camera. Clepsidra mea seamna cu o inspiratie, iar clanta cu o expiratie, cu o deschidere. Clepsidra parca e sufocata, deoarece e captiva in acea forma inchisa si nu pare sa aiba vreo sansa sa iasa de acolo. (are un insight si e emotionata)
T: Tocmai ai constientizat ce calitati are clanta. Exploreaza te rog spatiul din jur in continuare.
A: Cuierul. Este elegant, imi da senzatia de sprijin, de ajutor, dar este si el destul de rigid si de intepenit in locul acela. Este util cand iti pui hainele in el.
T: Da, alt obiect?
A: (Isi plimba privirea prin camera, se uita lung la ghiveciul cu o planta verde, curgatoare, apoi se opreste asupra fotoliului) Fotoliul. Este atragator, are forme curbe, armonioase, este cald, imi place mai mult decat scaunul. Stai mai confortabil in el.
T: Bine. Acum spune-mi te rog, ceva si despre floarea la care am vazut ca te-ai uitat mai devreme.
A: Dar nu este un obiect, este ceva viu.
T: Cu atat mai bine.
A: (O priveste stanjenita si usor intristata) Imi place ca este vie, impunatoare si pare gata sa infloreasca. Are multa personalitate. Este mult mai frumoasa si mai importanta decat clepsidra mea. Ma simt coplesita.
A doua secventa a explorarii are drept scop observarea si perceperea realitatii externe asa cum este ea, avand loc decentrarea de pe propria persoana si implicit, o largire a granitelor eului.

3. „Eu si lumea”
T:Acum, am sa te rog sa pui clepsidra in relatie cu fiecare dintre obiectele pe care mi le-ai descris mai sus.
A: Este prea greu. Cum adica sa le pun in relatie?
T: Incearca sa ii gasesti clepsidrei un loc in raport cu fiecare obiect ales de tine.
A: Pai, sa vedem..(Are dificultati in a se misca in spatiul din camera, sta cu clepsidra in mana si nu stie ce sa faca)
T: Poti sa te misti prin camera atunci cand pui clepsidra in relatie cu aceste obiecte. (Incurajare pentru a facilita si participarea corporala)
A: (Pune clepsidra pe scaun si o priveste) Este frumoasa, ii sta bine acolo si face un contrast cromatic placut. (rasufla usurata)
T: Mai departe…
A: (Aseaza clepsidra pe biblioteca, pe un raft al ei si exclama incantata) Imi place mult cum le sta impreuna. Chiar sunt in armonie si se pun in valoare una pe alta.
T: Foarte bine. Urmatorul obiect, care ar fi?
A (Se deplaseaza prin camera, aseaza clepsidra pe clanta si o tine cu mana sa nu cada) Chiar daca sta mai greu aici, totusi am reusit sa o asez.
T: Acum pune clepsidra in relatie cu cuierul, te rog.
A: (Incearca mai multe variante si o aseaza la baza cuierului) Nu o vad stand in alta parte. Cred ca noaptea ar lumina frumos.
T: Da, vezi acum ce a mai ramas.
A: Ah, planta (are reale ezitari, se uita indelung la planta si nu stie ce sa faca)! Nu cred ca am unde sa pun cepsidra langa planta. Nu are loc, pur si simplu!
T: Ia incearca totusi sa o pui undeva.
A: (O aseaza in spatele plantei, in ghiveci). Dar aici nici nu se vede clepsidra, exclama ea dezamagita.
T: Vezi unde o poti aseza astfel incat sa fii multumita.
A: (Cu miscari stangace si ezitanta, incearca sa o puna in mijlocul plantei) Dar am sa rup floarea asa, nu pot sa fac asa ceva.
T: Mai cauta atunci.
A; (Cu fata crispata si vadit incurcata) As pune-o in ghiveci, pe pamant, in fata florii, dar cred ca se va murdari.
T: Poti sa experimentezi si vei vedea ce se intampla.
A: (Pune clepsidra in fata frunzelor lungi, curgatoare ale plantei) Acum clepsidra parca ar fi o floare portocalie, exotica a plantei. Ah, ce frumos ii sta! E ca un boboc. Dar cand va inflori planta, clepsidra mea nu va mai avea ce sa caute aici. Va fi pur si simplu umbrita de floarea adevarata.
A treia secventa a explorarii vizeaza trecerea de la observarea pasiva a realitatii, la actiunea concreta asupra ei. Prin relationarea uneori dificila cu ceea ce se afla in jur, se reduce teama de tot ceea ce este nou, necunoscut, diferit de propria persoana. Alina descopera singura modalitatea de a se relationa nuantat cu lumea, in functiile de caracteristicile obiectelor din jur si de propriile trairi pe care are sansa sa le exploreze acum.

4. „Ce am aflat astazi”
T: Alina, cum te simti acum?
A: Ma simt foarte bine si sunt plina de lucrurile noi pe care le-am aflat.
T: La ce anume te referi?
A: Clepsidra mea se simte mult mai bine de cand interactioneaza cu fiecare obiect in parte. Nu se mai simte izolata si intra in armonie cu ce este in jurul ei. Abia acum imi dau seama ca au fost multe persoane din jurul meu care au incercat sa se apropie de mine, dar eu nu le-am dat nici o sansa si le-am respins, doar pentru ca nu erau ca mine sau nu semanau cu clepsidra mea.
T: Care dintre obiectele alese de tine reprezinta oamenii pe care nu ii vedeai pana acum, dar care sunt importanti si au calitatile lor?
A: Ei sunt reprezentati de obiectele care mi-au placut cel mai mult: fotoliul si cuierul.
T: Ce poti sa imi spui despre oamenii de care te temeai, pe care ii considerai superiori?
A: Floarea ii reprezinta cel mai bine.
Aceste ultime intrebari au ca scop retragerea proiectiilor initiale.
T: Ce simti acum, la sfarsitul explorarii?
A: Simt ca mi-am gasit locul printre cei din jur, chiar daca mi-a fost greu sa ajung aici. Si cred ca este doar inceputul. E ca si cum mi-a cazut un val de pe ochi, nu ma mai tem si vad totul intr-o lumina noua, care arata lucrurile asa cum sunt ele de fapt.
Ultima secventa vizeaza analiza exercitiului metaforic desfasurat, putand avea loc asocieri valoroase cu planul vietii reale. Alina constientizeaza patternurile de comportament anterioare, isi descopera proiectiile si are ocazia sa le retraga. Ea constientizeaza care sunt castigurile personale obtinute in urma exercitiului si care este locul propriei persoane printre locurile si oamenii din jur.

La sfarsitul acestei explorari, Alina poarta aceasta lumina pe chip, ca si cum clepsidra sa ar deveni fosforescenta pe timp de zi. A depasit blocajele corporale traite in timpul exercitiului si s-a simtit mult mai bine cand a trecut de la centrarea pe sine (clepsidra) la observarea realitatii din jur (obiectele din camera) si apoi la interactiunea cu aceste obiecte. Relationand clepsidra (eul) cu obiectele din jur (realitatea obiectiva), ea a construit singura relatii nuantate si adecvate cu lumea. Spune ca si-a gasit locul, pentru ca a descoperit ca nu mai este izolata sau in conflict cu lumea, putand trai in armonie cu ceea ce o inconjoara. Alina a putut realiza toate acestea prin deblocarea resurselor personale.

psihoterapeut Andreea Răduţă

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply