Sa-i invatam pe copii sa ierte

Articol aparut pe site-ul www.carteacopiilor.ro, mai 2014(http://www.carteacopiilor.ro/blog/sa-i_invatam_pe_copii_sa_ierte.html)

dolto_iertarea[1]

Vă mai aduceți aminte cum vă simțeați atunci când erați mici și îi mai supărați pe cei dragi? Cum reacționau părinții voștri atunci când greșeați? Vă iertau sau mai degrabă vă pedepseau? Aveați curaj să le spuneți părinților adevărul sau erați tentați să vă ascundeți, să disimulați atunci când îi dezamăgeați? Vă simțeați protejați și în siguranță în relația cu părinții, orice ați fi făcut, sau vă era teamă de reacțiile lor, de impulsivitatea lor, când încălcați anumite așteptări sau reguli familiale?

Acum cum vă comportați când copiii voștri vă supără?

De ce să-i iertăm pe cei mici, în loc să-i pedepsim?   

În cartea sa „Educația prin iubire”, scriiorul și pediatrul Ross Campbell ne învață cât de important este să-i putem ierta pe copii atunci când greșesc și le pare rău. Copiii sunt în formare și sunt imaturi emoțional. Mult mai important este să-i acceptăm pe copii așa cum sunt și atunci când ne dezamăgesc să le explicăm cu calm consecințele acțiunilor lor. Comportamentul de zi cu zi al părinților acționează ca un model psihologic extrem de puternic care modelează personalitatea copiilor. Iertându-și copiii, părinții îi învață pe cei mici să se ierte și să îi ierte și pe ceilalți când greșesc față de ei.

Louise Hay, autoare a mai multor cărți pe tema iubirii și autovindecării,  ne ajută să conștientizăm cum lipsa iertării și resentimentele față de alții acționează toxic în timp  asupra psihicului și corpului nostru, ca o linguriță de otravă pe care o înghițim zilnic.      Se pare că adeseori, într-o manieră aproape automată, părinții își pedepsesc copiii atunci când aceștia greșesc, sădind în sufletele celor mici teamă, resentimente, ostilitate.

Părinții care aleg să își pedepsească copiii o fac în diverse moduri:  pot să nu mai vorbească cu copiii o perioadă, îi ignoră, îi jignesc sau îi etichetează, le reduc diverse beneficii (cum ar fi uitatul la televizor sau dulciurile) sau le aplică corecții fizice.         Mesajul transmis astfel copilului este de fapt „Ești rău, nu meriți să fii iubit”.

În timp, copilul se deconectează de la energia iubirii, suferă, se simte neacceptat. Ajuns, la rândul său, părinte, este posibil să-și pedepsească și el copiii aspru atunci când greșesc, perpetuând astfel un model parental negativ adânc interiorizat.

A ierta nu înseamnă că-i dăm dreptate celui care ne-a rănit, nu implică faptul că-l aprobăm pe cel ce ne-a făcut rău, afirmă Louise Hay. Iertarea este un act spiritual înalt, greu de realizat, ce presupune un nivel superior de conștiință prin practicarea empatiei și a compasiunii. Este important să înțelegem că persoana care ne-a rănit, trădat sau dezamăgit are probabil „răni psihologice” neînchise din propria copilărie și să încercăm s-o privim cu compasiune. Lipsa iertării combinată cu furie, resentimente sau chiar ură ne face rău atât nouă înșine, cât și celorlalți. Iertarea este cea care face posibilă renașterea emoțională.

Greșelile se pot repara

În cartea pentru copii „Școala urșilor – Pozna lui Jackie” de Hiroyuki Aihara și Nami Adachi,  putem descoperi o lecție emoționantă despre iubire, toleranță și iertare pe înțelesul celor mici, însoțită de imagini foarte sugestive. Jackie jucăușa și poznașa, cea mai mică surioară a familiei de ursuleți, strică din greșeală plăcinta cu dovleac la care au muncit toți  pentru a o duce la târg să o vândă. Cei unsprezece frățiori ursuleți se supără foc. Încercând să-și repare greșeala, ea merge singură  cu plăcinta la târg, dar nimeni nu i-o cumpără. Începe și ploaia, iar Jackie nu mai este așa de veselă. Apar atunci frățiorii ei ursuleți deghizați în cumpărători care încearcă să o consoleze pe Jackie. Ea se simte tristă și rușinată și începe să plângă. În final cei doisprezece ursuleți mănâncă împreună cu poftă delicioasa plăcintă pe care ei au făcut-o. Din acesta scenă  cei mici pot înțelege cum, atunci când îți pare rău că ai greșit, poți fi iertat și ajutat de cei dragi.

Adeseori, greșelile se pot repara. Atunci când greșim față de ceilalți, nu înseamnă că suntem răi, ci pur și simplu în momentul respectiv atât am putut să facem ținând cont de istoria noastră de viață, de nivelul personal de înțelepciune și maturitate.

Cum să ne cerem iertare?

Cuvintele „Iartă-mă”, „Îmi pare rău” sau „Cum pot să-mi repar greșeala?” sunt de mare preț în relațiile dintre oameni. Puțini  reușesc să-și ceară iertare și să încerce să îndrepte situația atunci când i-au rănit pe ceilalți, poate fără să-și dea seama. Aceste cuvinte mențin o sănătate emoțională a relațiilor dintre oameni și îi putem învăța și pe cei mici să le folosească.

Greșelile pot fi și prețioase, mai ales atunci când învățăm din ele și   reușim să transformăm într-o manieră creativă o situație negativă, defavorabilă, într-o situație nouă, pozitivă.      Atunci când ne cerem iertare sincer și celălalt (care poate fi prieten, părinte, soț, partener sau copil) nu ne iartă și păstrează resentimente și supărare față de noi, este necesar să ne iertăm în primul rând pe noi înșine. Putem și să ne rugăm pentru vindecarea relației cu persoana pe care am făcut-o să sufere. În acest fel, chiar în situații aparent fără ieșire, relațiile dintre oameni se pot transforma și vindeca.

Andreea Răduță-Petrescu,

psiholog și psihoterapeut

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

6 Responses to “Sa-i invatam pe copii sa ierte”

  1. Angelica Says:
    mai 11th, 2014 at 18:46

    Intr-adevar, imi aduc aminte cand faceam o boacana si imi parea rau, ma rugam in gand sa ma ierte si imi promiteam mie insami ,ca daca ma iarta nu am sa mai fac. Uneori ma iertau si eram recunoscatoare si ma straduiam sa nu mai gresesc, alteori, nu ma iertau, iar asta nu facea decat sa ma inraiasca.
    Acum, avand copiii mei, ii iert mereu de cate ori imi spun ca le pare rau. Ma gandesc uneori, daca nu sunt o mama prea permisiva , iar asta le poate dauna.

  2. andreea Says:
    mai 13th, 2014 at 14:52

    Este minunat ca ii puteti ierta. Atat timp cat parerile de rau ale copiilor dv sunt nedisimulate si nu apar in realitatea concreta comportamente negative repetate din partea acestora care sa va ingrijoreze, puteti sa fiti linistita. Copiii sunt astfel “hraniti” si emotional de dv si va simt caldura si apropierea sufleteasca. Ei se pot bucura astfel de iubirea si intelepciunea mamei lor. Sunt si situatii in care se impune fermitatea si stabilirea limitelor in relatia cu cei mici, fara a exclude iertarea lor.

    Psihoterapeut Andreea Raduta

  3. Tudor Says:
    ianuarie 15th, 2015 at 14:50

    In timp, am invatat Sa iert fara Sa uit numele celor care mi-au gresit. Prefer sa-mi aduc aminte de ei pentru ca in preajma noastra sunt si persoane lipsite de un minim respect fata de cei din jur. II iert o data. II iert de doua ori. II iert de trei ori. SI gata. A patra oara pun punct.

    EU cred ca e bine sa-I invatam Sa ierte, Dar sa-I invatam si ca pot intalni persoane care vor profita de bunatatea lor.

  4. Adriana Says:
    ianuarie 15th, 2015 at 16:05

    Multumesc Andreea pentru articol, este foarte relevant si aproape de experienta mea. Iertarea este rezultatul unei dezvoltari personale la nivel spiritual si aduce o asa de mare vindecare de sine si relatii autentice cu ceilalti. Si da, este adevarat ca in situatii care par fara iesire, rugaciunea are rolul ei; formula Ho’oponopono functioneaza de fiecare data la mine si implica sa-ti spui in gand urmatoarele cuvinte in prezenta persoanei cu care ai avut o neintelegere/conflict aducator de suferinte si emotii negative “Numele persoanei …Imi pare rau, te rog iarta-ma, te iubesc, Multumesc!” Este insa important ca asta sa fie cu adevarat intentia noastra ci nu sa exprimam mecanic acest lucru.

  5. andreea Says:
    ianuarie 24th, 2015 at 18:36

    Ma bucur ca te-ai regasit in acest articol. Multumesc pentru completarile interesante aduse.
    Psihoterapeut Andreea Raduta

  6. andreea Says:
    ianuarie 24th, 2015 at 19:00

    Dv. aduceti in discutie aici problema punerii limitelor in relatia cu ceilalti si a auto-protectiei. A ierta oamenii nu este insa echivalent cu a ii lasa sa profite de noi, ci reprezinta o curatare si detasare emotionala benefica pentru noi. Daca o persoana ne incalca drepturile sau ne face rau in mod repetat, o putem ierta dar, asa cum ati subliniat si dv, este de dorit sa ne protejam pe noi insine si sa luam o distanta emotionala fata de acea persoana, fara a ramane insa incarcati de resentimente sau furie.
    Va multumesc pentru comentariul dv. nuantat.

    Psihoterapeut Andreea Raduta

Leave a Reply