Martisorul traditional (vezi aici articolul) nu era altceva decat un fir compus din alte doua fire rasucite, culorile initiale fiind albul si negrulsi, mai tarziu, albul si rosul.

Simbolismul culorilor negru, alb si rosu apartinand martisorului poate fi legat de stadiile fundamentale ale operei alchimice: nigredo, albedo si rubedo pe care psiholgul Carl Gustav Jung le-a asociat stadiilor dezvoltarii spirituale si transformarilor prin care trece fiinta umana.

Jung considera ca alchimia este mai mult decat stiinta transformarii metalelor in aur, ea este legata de procesul transformarii fiintei umane.

Astfel, stadiul nigredo care in alchimie corespunde etapei de putrefactio, in psihoterapia analitica coespunde unei stari psihologie de descompunere, de moarte spirituala, de disociere si anulare a constiintei eului asa cum a fost pana atunci.

In aceasta faza a analizei, persoana poate trece prin depresie, dezorientare, dezintegrare, poate trai deriva si debusolarea. Persoana se simte in intuneric, sufera, e separata de cei pe care ii iubeste, incapabila de relationare; se intalneste cu propriii demoni interiori, cu umbra sa. Niger in limba latina inseamna negru, intunecat.

Stadiul albedo care in alchimie reprezinta o actiune asupra albului, o purificare si sublimare a materiei, este comparat de Carl Gustav Jung cu rasaritul soarelui, fiind lumina ce apare dupa intuneric, iluminarea ce succede intunecarii. Negrul reprezinta moartea si albul nasterea. In faza albedo in terapie se lucreaza pentru a se aduce din inconstient atitudini si sentimente despre noi insine, corpurile noastre, sexualitatea noastra, sexul opus; se ajunge astfel la un nivel mai adanc de completitudine a fiintei. Tot in aceasta etapa, o femeie dezvolta o relatie constienta cu propria sa masculinitate interioara (animus), iar un barbat dezvolta o relatie constienta cu propria sa feminitate interioara (anima). Albus in latina inseamna alb, stralucitor.

Stadiul rubedo in alchimie reprezinta stadiul final si inseamna inrosire in limba latina. Rosul nocturn si centripet este culoarea focului central al omului si al pamantului, focul din pantece si din cuptorul (athanorul) alchimistilor in care au loc digestia, coacerea, zamislirea ori regenerarea omului sau a Operei.

Psihologic, dupa ce individul s-a confruntat cu umbra sa in stadiul nigredo, si-a integrat propria masculinitate/feminitate in stadiul albedo, in cea de-a treia faza, rubedo, omul este mult mai capabil sa sustina tensiunea opuselor: bine si rau, masculin si feminin. Este etapa in care eul intra in relatie cu sinele, acel centru al personalitatii, omul intreg ce poate avea un sentiment al „unitatii” si reconcilierii cu viata, care in prezent poate fi acceptata asa cum este, nu asa cum trebuie sa fie. Astfel persoana poate deveni individuata, adica poate deveni cu adevarat si pe deplin ea insasi.

Iata cum simbolistica martisorului se leaga de simbolistica alchimica si de transformarile psihologice ale fiintei.

In psihoterapie, corespunzator etapelor alchimice descrise mai sus, un stil de viata vechi si inadecvat moare si se naste ceva nou si pretios din punct de vedere psihologic. Asa cum martisorul vesteste venirea primaverii, si in cadrul procesului terapeutic se trece de la intuneric la lumina si la viata, de la moartea simbolica a unor parti ale personalitatii la o primavara a sufletului, la renastere, insotita de acceptare, intelepciune, capacitatea de a iubi si a se iubi.

Articol realizat de psihoterapeut Andreea Raduta-Petrescu

www.epsihoterapie.ro